Slujba Învierii Sinelui Inert

Întreaga noastră existenţă se poate asemăna cu un local de duzină în care ţi se servesc diferite feluri de mâncare pe care nu le-ai comandat şi care nu îţi plac, dar felul în care reacţionăm şi înţelegem să trecem peste aceste momente neplăcute face diferenţa între acceptare şi răzvrătire, între educaţie şi bădărănie, între evoluţie şi stagnare.

Oamenii nu se simt bine să se considere ostatici ai destinului şi nici nu pot suporta să fie considerați simpli pioni, manevrați de o soartă oarbă, nu pot accepta să se simtă neajutoraţi şi neputincioşi.

Latinii spuneau că “spaima inventează zeii” (“primus in orbe deos fecit timor”), iar, de cele mai multe ori, supranaturalul a constituit un instrument pentru stingerea neliniştilor şi temerilor noastre generate de situaţii incontrolabile şi care depăşesc puterea noastră de a le înţelege şi de a le gestiona. În faţa crizelor, omul a încercat o depăşire a posibilităţilor sale prin magie, iar în faţa ineficacităţii magiei, s-a născut dorinţa de înduplecare a neprevăzutului prin smernie, rugăciune, subordonare şi abandon. Acesta este motivul pentru care religia a avut un rol important în orânduirea oricărei societăţi, căci, până la urmă, natura umană s-a exprimat în mod similar în toate civilizaţiile.

O anume particularitate s-ar putea observa în secolul XXI în care era consumerismului a anihilat importanţa pe care societatea ar fi trebuit să o dea religiei.

Omul care s-a vrut liber şi a luptat secole la rând pentru acest deziderat, în secolul XXI, prin propria voinţă şi fără nicio constrângere, devine sclavul unor şabloane consumeriste menite doar să scadă stima de sine a individului, reducând rolul său în societate la un simplu pion, la o simplă maşinărie care trudeşte întreaga zi pentru a-şi plăti telefonul inteligent.

Era consumerismului a ajuns şi în biserici, alungându-L pe Dumnezeu din locul în care, sărac şi bogat, deopotrivă, ar fi venit să-I ceară ajutorul. Mercantilismul “slujitorilor” Lui, de la cel mai mic până la cel mai mare a devenit proverbial. În aceste vremuri, în care cu toţii ne găsim cu greu calea şi rostul prin lume, în care teama şi nesiguranţa sunt sentimente cu care ne începem şi ne sfârşim ziua, rolul religiei în societate ar trebui să fie unul aparte, născut mai ales din râvna slujitorilor săi.

Doar că, slujitorii lui Dumnezeu au făcut din temerile şi necazurile oamenilor o afacere. Pentru noi, acesta a fost anul în care Paştele nu a mai fost ceea fusese până ieri, nu am mai simţit emoţia Învierii la fel ca în alţi ani, iar tradiţiile şi reuniunile familiale au fost abolite.

Este ştiut că oamenii cu cât sunt mai pătrunşi de simţăminte religioase, cu atât mai mult iau decizii altruiste care se răsfrâng în mod pozitiv asupra semenilor. Un individ însingurat şi înfricoşat nu poate lua decizii decât pentru a-şi linişi angoasele şi pentru a obţine o satisfacţie pe termen scurt. Iată de ce avem cu toţii nevoie în aceste momente de o regândire a rolului bisericii în societate şi de un plan pentru ca aceasta să fie cât mai prezentă în vieţile noastre.

Decizia Permanenţei Arhiepiscopiei Tomisului referitoare la oficierea slujbei de Înviere, în noaptea de 26 spre 27 mai, pare desprinsă din acest registru consumerist de rit capitalist.

În locul unei acceptări demne şi evlavioase a destinului care ne-a fost hărăzit, căci fiecare încercare prin care Dumnezeu a hotărât să trecem este un prilej pentru definirea noastră şi pentru înţelegerea planului divin, Arhiepiscopia Tomisului hotărăşte reluarea slujbei de Înviere într-o altă zi, ca şi când această slujbă ar fi fost un concert de muzică folk, sau de orice alt tip, care a fost amânat şi reprogramat.

Asemenea gesturi sunt mentite să facă din biserică un fel de SRL al cărui singur scop este profitul, căci am ajuns să trăim vremurile în care banii şi bogăţiile nu ne vor mai folosi la nimic, iar cea mai mare provocare pentru noi va fi să ne primenim sufletele, nu trupurile, şi aşa cum spunea John Milton “Mintea este atotputernică şi poate schimba Raiul în Iad şi Iadul în Rai.”

 

Ciprian Demeter

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *