Să ne dea Dumnezeu un strop din curajul Alexandrei!

De ieri de pe la ora 12,00 de când am aflat de soarta Alexandrei, recunosc că polii universului meu au fost inversaţi. Dacă până ieri aveam tot felul de dorinţe şi aspiraţii pe termen lung, îmi făceam planuri de viitor, îmi proiectam cariera şi viaţa personală pe fundalul alergăturii cotidiene în îndeplinirea obiectivelor stabilite, începând de ieri, un simplu gest reflex de a apăsa telecomanda televizorului mi-a paralizat orice voinţă şi orice putinţă de a mai înţelege şi a mai face ceva.

Recunosc că nici acum, în aceste momente în care scriu aceste rânduri, orizonturile mele nu sunt prea clare. Încă nu ştiu dacă am deschis televizorul şi am văzut un film horror sau trăiesc o realitate, chiar fac parte din această realitate.

Îmi amintesc că am văzut cândva în adolescenţă cu un prieten şi la insistenţele acestuia, care gusta genul, primul film horror din viaţa mea, un film în care nişte adolescenţi, copii de bani gata, plictisiţi şi puşi pe şotii, se întâlnesc într-o casă imensă şi încep să facă farse la telefon, formând numere la întâmplare. Era declarat câştigător cel care îl ţinea pe interlocutor cel mai mult de vorbă şi îl convingea să nu închidă. Numai că, formând un număr la întâmplare, ajunge să sune un psihopat care prin metode specifice, date fiind inteligenţa şi abilitatea cu care asemenea oameni sunt înzestraţi, află adresa şi îi omoară unul câte unul. Începând de ieri mi se pare că retrăiesc spectacolul oferit de acel film care recunosc că m-a marcat, dovadă că îmi amintesc scenariul după mai bine de 20 de ani.

Alexandra noastră nu a sunat la întâmplare, deşi era mai bine să fi făcut-o, a sunat la cel mai scurt număr din România, un număr despre care părinţii şi profesorii îi spuseră că salvează vieţi, iar mie îmi place să cred în continuare că un apel la numărul 112 poate să facă asta, numai că Alexandra noastră nu a bănuit o clipă că psihopatul şi funcţionarii instituţiilor publice care ar fi trebuit să o salveze au ceva în comun: DISTRUG VIEŢI, psihopatul prin inteligenţă şi sângele rece cu care a înzestrat natura aceşti suboameni, iar funcţionarii prin incompetenţa şi prostia pe baza cărora au fost selectaţi.

Spuneam mai devreme că polii universului meu în acest moment nici măcar nu mai pot fi identificaţi, nu am simţit niciodată atâta revoltă şi atâta îndârjire pentru o schimbare, o schimbare a mea în primul rând. Mă simt la fel de vinovat precum psihopatul acela, precum funcţionarii aceia de moartea Alexandrei pentru că nu am fost niciodată în stare să pun mâna pe telefon să sun la 112 când medicii mi-au condiţionat actul medical de şpagă, că am înghiţit umilinţa funcţionarilor din primării şi din administraţiile financiare care m-au lăsat fie să aştept pe hol ca pe un cerşetor, fie mi-au întors spatele declarându-şi necompetenţa, că nu am avut niciodată curajul să trag de guler un politician care mi-a cerut votul, promiţându-mi un trai decent………. Am stat şi am aşteptat, ca şi voi de altfel…

Goana după idealuri deşarte cultivate de o societate nesigură și fără prea multe valori pe care să-şi clădească viitorul, ne-a dezbinat și ne-a aruncat în nepăsare şi în neputinţă, ne construim planuri măreţe de viitor, aşa cum făceam eu până ieri, dar nu suntem în stare să facem un lucru mic, simplu şi mărunt acela de a ne mătura gunoiul de la uşa care de fiecare dată când bate vântul intră peste noi în casă.

Au ieşit tinerii frumoşi şi liberi ai României după tragedia de la Colectiv să strige „Corupţia ucide”, au vrut o schimbare a clasei politice, numai că, ce să vezi, nimeni nu a vorbit de funcţionarii statului băgaţi cu nemiluita în instituţii publice tocmai de către această clasă politică coruptă pe criterii numai de ei ştiute.

Avem cei mai slab pregătiţi funcţionari publici din toate timpurile, cei mai corupţi medici, cei mai corupţi poliţişti şi magistraţi şi, în acelaşi timp, cei mai bine plătiţi, toate acestea sub oblăduirea unei clasei politice venale.

„Tătucul Iliescu” şi-a dorit magistraţi incompetenţi şi şantajabili căci doar aşa putea acoperi crimele Revoluţiei şi ale Mineriadei…. Şi i-a avut! I-au urmat „modele de succes” Băsescu şi Iohannis.

Toţi şi-au dorit oameni servili, slab pregătiţi şi şantajabili pentru a-şi acoperi propriile ilegalităţi, iar modelul s-a perpetuat precum un joc de domino de la cel mai înalt nivel până la ultima verigă a unui sistem voit incompetent.

Este momentul să nu mai rămânem indiferenţi, să ne folosim inteligenţa, resursele şi posibilităţile de care dispunem la acest moment pentru a schimba cumva viitorul copiilor noştri, căci nu-i mai vrem nici arşi, nici ciopârţiţi şi nici plecaţi în ţări străine. Este momentul să ne solidarizăm şi să facem ceva cu gunoiul de la uşă care ne intră mereu în casă. Trăim în era informaţiei, avem site-uri de socializare, avem telefoane inteligente, toate aceste lucruri ne pot ajuta în demersul nostru de a comunica, de a face cunoscute ilegalităţile, modul discreţionar în care suntem trataţi de către funcţionarii statului şi trebuie să luăm atitudine faţă de aceste metode josnice de a fi trataţi.  Vă invit chiar pe această pagină să facem cunoscute experienţele mai puţin plăcute pe care le-am avut atunci când am interacţionat cu funcţionarii incompetenţi ai statului român.

Trebuie să începem de undeva, chiar azi şi orice discuţie, idee, sfat, experienţă, informaţie etc. sunt binevenite şi folositoare, căci începând de ieri am înţeles că trebuie să aleg să-mi fie un minut frică, decât să-mi fie ruşine toată viaţa.

Iubita noastră Alexandra, să nu crezi că dacă noi am rămas aici, în această lume, suntem mai norocoşi decât tine. La fel ca şi tine şi noi suntem ameninţaţi de psihopatul care ne poate lua viaţa în orice clipă, însă noi nu am fost la fel de curajoşi ca tine să punem mâna pe telefon şi să formăm un număr care ne-ar putea salva.

„Adevăratul curaj nu înseamnă să aştepţi în linişte evenimentele, ci dimpotrivă, să alergi înaintea lor.” — Roger Martin du Gard

 

Ciprian Demeter

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *