Indiferenţa unei naţiuni naşte monștri cu profesii de procurori

Am fost cu toţii martori, de-a lungul timpului, la tot felul de acţiuni mai mult sau mai puţin fericite, menite a duce la înfăptuirea actului de justiție, acţiuni ale unor așa-ziși magistrați pe care sistemul i-a transformat în nişte instrumente de opresiune, uitându-şi menirea, normele de exigenţă ale exercitării profesiei de magistrat şi anulându-şi calităţile umane.

Evenimentele recente ne-au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că individul contemporan, sub masca de om civilizat, educat, pătruns de suferinţa altor semeni, de cele mai multe ori nu face decât să mimeze empatia şi că, din cauza laşităţii noastre, oricând un scelerat poate distruge echilibrul unei societăţi, dând naştere unor acțiuni greu de exprimat în cuvinte.

Am văzut cum o procuroare poate călca în picioare nu numai legea dar și spiritul acesteia, dat fiind faptul că a primit ordin pe unitate să extragă, cu orice preț, un copil din sânul familiei care l-a crescut şi educat până la vârsta de 8 ani. Probabil excesul de zel este o calitate definitorie pentru doamna procuror, iar depăşirea atribuţiilor şi încălcarea legii şi a deontologiei profesionale erau elemente care se regăseau în comportamentul anterior al doamnei magistrat şi tocmai acestea i-au adus aprecierea pe plan profesional, căci din ce în ce mai mult, în ultima vreme, profesia de procuror este asociată cu lipsa oricăror menajamente de a acţiona împotriva preceptelor umanităţii.

Într-un stat civilizat, acest procuror nu ar avea că să caute în această funcție, dată fiind lipsa echilibrului emoţional şi a inteligenţei, însă în România, ne-am obişnuit şi ceea ce este şi mai dureros, se constată că au început să ne placă, scenele în care dreptatea se face în direct, cu mascaţi, cu cătuşe, cu tăvăleli prin ţărână, cu pumni în gură, căci numai în felul acesta instituţiile de forţă ale României înţeleg să aplice puterea exemplului.

Am văzut cum în cazul Bercea Mondialu, o femeie însărcinată este trântită la pământ, cum Bica trebuie oprită în trafic şi luată de pe stradă cu forţa, cum Udrea este smulsă de lângă copilul de 7 zile şi lista ar putea continua, însă simt nevoia să mă opresc pentru a nu alunca pe panta istoriei şi să nu mă întreb dacă nu cumva omenirea s-a întors în timp cu câteva sute de ani, în îndepărtatul Ev Mediu.

Istoria ne-a făcut de-a lungul timpului proba verităţii cu privire la faptul că nimic nu poate fi atât de grav încât să stârnească în noi puterea de a stârpi de la început abuzurile şi suferinţa, dovada că au existat aceste monstruozităţi, iar în prezent, nimeni nu vrea să recunoască sau să vorbească deschis despre existenţa unor experimente la fel de dezumanizante făcute de unii magistrați, fără ca nimeni să plătească.

Ne place sau nu să recunoaștem, societatea românească pare că nu se va sătura niciodată de suferinţă şi indiferent cât de evoluaţi vom fi sau cel puţin ne place să credem că suntem, ura care este sădită sistematic în mintea noastră cu privire la o anumită categorie de oameni, ura de rasă, războaiele inter-etnice sau cele religioase nu vor înceta vreodată. Toate atrocitățile trecute şi prezente sunt, până la urmă, expresia unei societăţi alcătuită din indivizi care refuză sistematic evoluţia mentală şi empatia, căci până la urmă evoluţia individului se referă în primul rând la evoluţia şi la educaţia conștiinţei sale, iar pentru aceasta este nevoie de conștientizarea elementelor înconjurătoare, căci conştiinţa nu poate evolua inconştient.

Tot ce trebuie să facem este să încercăm în fiecare zi exerciţiul empatiei, măcar pentru o clipă, să ne transpunem în trăirile oamenilor cărora le-am produs răul şi să încercăm să fim mai înțelegători, chiar și cu cei care ne-au greşit într-un fel sau altul.

Până la urmă, aplicarea legii este importantă şi definitorie pentru un stat de drept, însă dacă avem de-a face cu imaginea unei femei isterice care trage de un copil, riscăm să aruncăm în derizoriu orice urmă de autoritate a instituţiilor menite să aplice legea.

Dacă vom radicaliza aplicarea legii, făcând din cei meniţi să vegheze la aceasta nişte monştri cu chip uman care iau o mamă de lângă copilul ei de şapte zile, deşi au avut tot timpul din lume pentru a face acest lucru sau care se urcă cu picioarele pe o femeie însărcinată, pentru puterea exemplului, nu vom face decât să încurajăm elemente care duc la un moment dat la aruncarea în derizoriu a aplicării legii şi a efectelor ei.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *