Guvernul duce un război de uzură cu instituțiile statului

 

Între criticile venite din partea instituţiilor europene şi reacţiile vehemente ale politicienilor de la Bucureşti, cum se vede totuşi România în Europa? Să nu uităm că suntem în anul Centenarului şi vom prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în mai puţin de şase luni. Există o atenţie sporită pentru România în această perioadă. Am vorbit cu istoricul elveţian Oliver Jens Schmitt, autorul cărţii „România în o sută de ani”, despre elementele care ne definesc azi ţara în ochii străinilor.
Oliver Jens Schmitt: În primul rând, trebuie să spunem că ne aflăm în anul centenarului și trebuie să ne punem întrebarea ce înseamnă acest centenar. Eu, personal, am uneori impresia avem de-a face cu un eveniment gol fără cuprins în fel de formă fără fond tipic românească. Punctul de plecare este evident unirea aproape tuturor românilor într-un stat definit ca stat național unitar, dar ce s-a întâmplat după aceea, acum după 100 de ani…trebuie să facem un fel de bilanț și asta lipsește din discursul public românesc. Cel puțin câteva cauze sunt evidente dacă ne punem întrebarea care este legătura dintre stat și cetățeni, ce au oferit acest stat cetățenilor cum a tratat acest stat cetățenii ajungem rapid într-o zonă în care vom găsi multe răspunsuri dureroase.
Faza de tranziție este caracterizată de curente și de dezvoltări foarte diferite. Pe deoparte, dezvoltarea unei societății civile foarte puternice, pe de altă parte România a făcut un pas înainte și doi înapoi. În momentul de față cred că guvernul și curentele autoritare profită de slăbiciunea Uniunii Europene în general. E și o situație geostrategică care s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Slăbiciunea Uniunii Europene se arată și prin lipsa intervențiilor mai puternice față de ultimele dezvoltări din România. Pe nivel structural, putem observa în fel de război de uzură al Guvernului împotriva instituțiilor de stat care în ultimii ani funcționau foarte bine. Este un fenomen care nu este specific României, Un fenomen pe care îl observăm și-n Polonia și în Ungaria și în alte țări cu tendințe autoritare. Cred că este evident că o cauză foarte importantă este corupția răspândită în majoritatea clasei politice și un semn recent este o anumită poziție ambiguă a României în politica externă. România a fost implicată în structurile euroatlantice, dar semnele trimise de către Guvern în ultima vreme ne-au dat motive să ne îndoim de care va fi direcția României în politica externă dacă România se întoarce într-o fază izolaționistă între două tabere. O situație pe care o cunoaștem deja din timpurile ceaușiste. Cred că e un semn important, am fost de trei ori în România în acest an și atunci am observat o anumită oboseală a societății civile. Cred că marea manifestație din 10 august a schimbat această situație și a dat dovada capacității și potențialului de mobilizare. În ultimul rând, faptul că guvernul a recurs la violență împotriva unei manifestații pașnice arată că România a intrat deja într-o fază foarte dificilă. În comparație cu Ungaria și Polonia, astăzi putem să spunem că guvernul român este, în ceea ce privește folosirea violenței, mai radical decât guvernul de la Budapesta sau guvernul de la Varșovia.
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *