Comisarul Paraipan față de pandemia

Pandemia virusului ucigaş ne-a demonstrat dacă mai era nevoie, că este un cer deasupra tuturor fiinţelor omeneşti, însă nu toate au aceleaşi orizonturi. Nu poate exista egalitate acolo unde există asuprire, înapoiere economică, spunea … Nicolae Ceauşescu. Iată cum, după 30 de ani, am ajuns să ni se pară de mare valoare panseurile lui Ceauşescu în comparaţie cu si-la-bi-si-rile lui Werner şi cum oasele nu sunt probe ale evoluţiei, nici trecerea timpului nu este o garanţie a înţelepciunii şi a unei  experienţe de viaţă care să asigure unei naţiuni statutul de civilizaţie.

Dacă după toate sforţările noastre de a trăi într-un stat democratic şi civilizat, ne-am pricopsit cu Wer-ner, cu Orban şi cu Vela, atunci pot spune că trecerea timpului pentru noi nu poate avea nimic de-a face cu evoluţia, lucru care nu este obligatoriu aşa cum spuneam, doar că mă sperie gradul de involuţie.

Un scriitor autohton spunea la un moment dat că noi, românii, nu evoluăm către zboruri cosmice, ci involuăm către carul cu boi sau cu cai. M-au indignat cuvintele acestea, le-am catalogat jignitoare şi am găsit o doză de aroganţă în persoana scriitorului.  Acum, când scriu aceste rânduri, realizez că aceasta era și este o realitate pe care mulţi dintre noi refuzăm să o vedem şi să o acceptăm. Revelaţia mea a început odată cu ultima apariţie a lui Vela, îmbrăcat cu geacă de piele, şi a lui Arafat, cu pulover, aproape de miezul nopţii ca să ne spună prin ce tragedie trece România, că se apropie sărbătorile pentru un popor creştin care trece prin clipe grele ….. bla, bla. O butaforie! Butaforia Revoluţiei din 1989! Geaca de piele, puloverul, declaraţii la miezul nopţii despre cât de hotărâţi suntem să mergem mai departe cu politica de distanţare socială şi măsuri pentru redresarea economică…Alura şi geaca de piele a lui Vela îmi aducea aminte de comisarul Paraipan, de inspecţiile sale nocturne şi de diversiunile create pentru a distrage atenţia de la probleme mult mai grave, iar puloverul lui Arafat seamănă mai degreabă cu cel al lui Iliescu, din perioada Revoluției.

Diferența însă este majoră între rolul magistral pe care l-a jucat Gheorghe Dinică, dându-i viață lui Paraipan, și rolul lui Paraipan în perioada pandemiei din România.

România întră în colaps, iar unii nu se mai satură să se ridice pe neputinţa şi pe nenorocirea care ne-a lovit. În loc să găsească o soluţie pentru oamenii care nu au un loc de muncă în această perioadă, să îi protejeze prin limitarea deplasărilor, cu atât mai mult a deplasărilor peste hotare, prin distanţarea despre care ni se tot vorbeşte, cu acordul tacit al Guvernului României mii de oameni se îngrămădesc pe un aeroport pentru a merge să muncească în Germania, punându-şi în pericol sănătatea şi, la întoarcerea în ţară, pe cea a conaţionalilor lor, a cadrelor medicale care vor fi nevoite să-i trateze la întoarcere. În timp ce bugetarii stau lucrează de acasă cu salariile neatinse, în timp ce pensiile speciale sunt întregi, vorbim despre solidaritate, trimiţându-ne de acasă conaţionalii pe care nevoia i-a împins ca în plină pandemie să-şi pună în pericol sănătatea. Chiar nu se pot găsi soluţii pentru a ne proteja cetăţenii în această perioadă?

Am mai pierdut un tempo după Revoluția din 89, în sensul în care, era momentul ca niște minți luminate, după căderea așa-zisei globalizări, să analizeze din punct de vedere economic ceea ce națiuna română va avea nevoie pentru o dezvoltare durabilă, adică după 30 de ani să putem produce produse finite nu numai subansamble, fără a avea nevoie de importuri.

Am trăit foarte mult timp cu teama că nu voi şti ce să le spun copiilor mei despre ce s-a întâmplat la Revoluţia din 1989, deşi am fost contemporan cu acele evenimente, însă acum mă chinuie gândul că într-o zi va trebui să le explic urmaşilor mei despre arestul la domiciliu la care am fost obligaţi doar unii dintre noi, despre faptul că ogoarele ţării nu au fost muncite în primăvara anului 2020, despre faptul că am stat ca un sălbatic să-mi crească părul şi unghiile, căci îngrijirea corporală în spaţii special amenajate a fost suprimată, că atunci când mergeam să-mi iau pâine aveam la mine un răboj pe care bifasem răspunsul corect, că  justiţia a fost pusă pe tuşă, că stomatologul a fost pus pe tuşă, că eu umblam ca o pisică hăituită, că România era predată autoizolării, carantinei şi dezastrului şi că, aşa cum din solidaritatea firelor de iarbă se poate naşte cel mult un gazon, din solidaritatea românilor şi din măsurile autorităţilor în perioada pandemiei de coronavirus se putea naşte cel mult….o ordonanţă militară.

Ciprian Demeter

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *